The Trials and Tribulations of Ionuţ Bucur

În cautarea unui limbaj…

They say that at the heart of every artwork there has to be a conflict,  an opposition between two forces…

I had a happy childhood, maybe too happy. I learned to dream… I was raised near to nature and for every child this is magical. I lived next door to a cemetery, but it was nothing nightmarish about it. It was filled with trees and I loved spending time there. It fascinated me – it was almost like an ancient jungle with many secrets. Every grave had its own story and it seemed like the trees were rooted into these stories rather than in the earth. The only thing missing was water…

There was a river there, but it was dry most of the time – my father used to tell me stories about a place where there used to be a lake where he had learned to swim as a boy, but that too ran dry.

With time, all these thing grew small, in fact, so small that they disappeared. Most of the trees were chopped down, and those that remained… well, they just ran dry.

I also remember of a small place in the back of the garden where in late spring grew strawberries. It was a delight, not that I was crazy about them, but all the other fruit were in abundance except for these strawberries. It’s like they grew from a magic bush… In time, they stopped growing. They too… ran dry.

They say about relationships that, some times, well… they run dry. Earth remains the same, but water just comes and goes – like tears.

I didn’t cry much as a child and if I look back, I could probably recall every single time I let my tears go… See, they also say that you never truly appreciate what you have until you lose it and I find that this is most true of tears…

Mama

Mama e rac şi încă e fata cu care mă înţeleg cel mai bine. E una dintre cele mai bune vorbitoare pe care le cunosc, mult mai sociabilă ca mine, cu un adevărat talent în a se face plăcută. Este în unele momente, totuşi, cam prea emoţională pentru gusturile mele şi cam cea mai dezordonată femeie pe care o cunosc.

Nu ştiu dacă să râd sau plâng la gândul că ar putea fi adevărat faptul că fiecare bărbat vrea să se căsătorească cu mama sa….

Golden Heart Trilogy

Mi s-a părut şi ironic şi firesc în acelaşi timp faptul că cel de-al doilea film din trilogie se numeşte „Idioterne” întrucât toate filmele fac referire la „Idiotul” lui Dostoievski într-un fel sau altul.

Până la urmă, e greu de identificat o temă a trilogiei şi oricum, scopul lui von Trier e cel mai probabil acela de a provoca, de a face privitorul să reflecte şi fără îndoială îşi atinge scopul.

E ceva în aceste filme care te revoltă şi te şi mişcă în acelaşi timp.

Ce a fost foarte interesant pentru mine a fost faptul că „Breaking The Waves” şi „Dancer in The Dark” evocă motive preponderent „scorpionice”. Primul tratează sexualitatea, al doilea moartea, ambele la un nivel emoţional extrem.

Mi s-a părut şi ironic şi firesc în acelaşi timp faptul că cel de-al doilea film din trilogie se numeşte „Idioterne” întrucât toate filmele fac referire la „Idiotul” lui Dostoievski într-un fel sau altul.

 

Citeam în „Cartea amăgirilor” a lui Cioran că dintre o sfântă şi o curvă ai alege întotdeauna o curvă, dar ce te faci când cele două se confundă?

 

 

„Societatea e mama tuturor idioţilor. Eşti mult mai prost decât crezi.”

„I’ve seen it all” e o mare „palmă morală” dată tuturor curioşilor…

Saturn (interludiu)

 

 

 

 

_Şi oare nu te întrebi dacă merită?

_Da, te întrebi…

Saturn (preludiu)

Am avut mereu probleme în a aprecia poezia. Puterea poeziei constă în puterea cuvintelor ce o alcătuiesc. Ori, am citit atât de puţine poezii în care cuvintele să vibreze. Forma de spoken word mi se pare nemaipomenită întrucât aduce poezia mult mai aproape de incantaţie, mult mai aproape de ceea ce e de fapt.

“[…]I am standing at an altar, it takes a second to realize I’m getting married
The woman beside me, my bride, is sitting in lotus position on an Indian silk pillow
She is holding a white umbrella over her head, I cannot see her, I keep whispering to her, <It’s okay love, it’s okay love> and she keeps shushing me, and shushing me,
I’m wearing a backpack I decide to take it off and open it up, It’s filled with colouring books and I keep thinking
“I have to be done in time to pick Saturn up from school, I have to be done in time to pick Saturn up from school, I have to be done in time
to pick Saturn up from school”

My darling Saturn I seem to break your heart daily, how could I ever neglect to hug you
You are a planet hugged by a rainbow, forgive me
I sometime become so consumed in the travails of my own heart that I neglect yours
And there is no greater crime I will never commit it again, for there is no other adultery
You are my child, God’s gift to the world God’s will be done, I love you.”

Saul Williams – Robeson

Străinul

 

„[...]m-a întrebat dacă o iubesc. Eu i-am răspuns că asta nu voia să însemne nimic, dar mi se părea că nu.”

 

„ A vrut să ştie atunci, dacă o iu­besc. Am răspuns aşa cum mai făcusem o dată, că asta nu înseamnă nimic dar că, fără îndoială, n-o iubesc. “Atunci de ce să mă iei de nevastă ?” a spus ea. I-am explicat că asta nu are nici o importanţă si că, dacă ea vrea, putem să ne căsăto­rim. De altminteri ea îmi cerea asta şi eu mă mulţumeam să zic da. Mi-a atras atunci atenţia că e un lucru serios căsăto­ria. Eu am răspuns : “Nu”. Ea a tăcut un timp şi s-a uitat la mine în tăcere. Apoi a vorbit. Voia pur si simplu să ştie dacă aş fi acceptat aceeaşi propunere venind din partea altei fe­mei, la care aş fi ţinut în acelaşi fel. Am spus : “Fireşte”. Ea s-a întrebat atunci dacă mă iubeşte; cît despre mine, eu nu puteam şti nimic în această privinţă. După un alt moment de tăcere, a murmurat că sînt ciudat, că mă iubea fără îndoială din pricina asta, dar că într-o zi am s-o dezgust din aceleaşi motive. Cum eu tăceam, neavând nimic de adăugat, m-a luat de braţ zâmbind şi a declarat că voia să se mărite cu mine. Am răspuns că ne vom căsători când va voi ea.”

 

„Ce importanţă avea pentru mine moartea celorlalţi, dragostea de mamă, ce importanţă avea Dumnezeul preotului, vieţile pe care le ale­gem, destinele pe care le alegem, când un singur destin tre­buia să mă aleagă pe mine însumi şi o dată cu mine miliarde de privilegiaţi care, ca şi el, se considerau fraţii mei. Înţele­gea el oare ? Toată lumea era privilegiată. Nu erau decât privilegiaţi. Ceilalţi, de asemenea, vor fi condamnaţi într-o zi. Şi el va fi condamnat. Ce importanţă avea dacă, acuzat de crimă, era executat pentru că nu plânsese la înmormântarea mamei sale ?”

 

…într-adevăr, te face să te întrebi – cum poate fi iubirea atât de slăvită din moment ce moartea e individuală? Nu e moartea cel mai puternic argument împotriva iubirii?

 

Iubire (intensă)

O iubire intensă e dureroasă. E aceea iubire care te face să zâmbeşti când îţi aminteşti momentele cele mai dureroase. E acea iubire imposibilă pe care nu o mai vrei, şi când nu o mai ai realizezi că eşti gol…

Iubirea intensă te transformă, atât de mult încât e greu de crezut că e iubire şi nu altceva…

Iubire(Seducţie)

E important să-ţi pierzi inocenţa zilnic, însă abandonul e o adevărată artă…

Mi se pare atât de senzuală căderea îngerilor, încât mi se pare imposibil să concep seducţia ca o luptă, ca o vânătoare. Nu! Seducţia e angelică.

E un prost acela care caută să fure inocenţa! Nu e om care să nu vrea să o piardă…

Iubire (continuare)

“Numai întâia iubire are valoare. Cine a dus-o până la capăt, cine a trăit toate formele şi farmecele ei, acela poate să afirme că nu e certat cu Eros. Dar când dintr-o şovăială şi o nesiguranţă lăuntrică, dintr-o lipsă de curaj şi avânt în prima tinereţe, nu ţi-ai manifestat iubirea, ci ai omorât în tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandonări integrale, ce mai poţi spera, atunci de la iubire? Vai de acei care n-au schimbat nici un cuvânt cu prima lor iubită! Cum vor mai găsi ei cuvintele pentru a doua?”
Emil Cioran

Iubire (preludiu)

 

Nu știu ce e iubirea, nu știu dacă poate ști cineva.

Pot doar să mi-o imaginez, să o vreau, să o cer, să o primesc…