În aceste vremuri grele… când unele bloguri mor… consider că vremea frustrărilor a trecut. După aproape un an de frustrări şi de descoperiri în privinţa asta – trebuie să recunosc în cele din urmă că experimentul e unul eşuat – pe lângă alte încercări similare. Dezlănţuirea frustrărilor nu e şi nu va fi creativă, chiar dacă rămân convins de rolul frustrărilor în procesul creativ.
Aşa că toate limitările, iluziile, dezamăgirile, obsesiile privind întrebarea „de ce?”, incapacitatea de-a a te exprima liber, dar şi coerent, sursele de nesiguranţă… vor trebui să-şi găsească alt autor!
Pe viitor mă voi concentra asupra învăţăturii, pe care am neglijat-o de câteva luni bune.
Voi considera acesta, penultimul post, întrucât ultimul a fost deja scris.
