Trebuie să zic cu ce şi de-a ce m-am jucat în copilărie.
Copilăria mea a fost oarecum specială întrucât am petrecut cea mai mare parte a timpului cu vărul meu şi doar cu el… şi jocurile noastre erau, desigur, în doi aşa că cele mai multe nu erau jocuri propriu-zise. Le inventam. Îmi plăcea să desenez şi la ceva vreme şi vărului meu a început să-i placă, aşa că era principala noastră activitate. Aşa că jocurile noastre erau mai degrabă… de birou. Nu aveam multe jucării, aşa că ni le făceam. Desenam omuleţi, îi decupam şi ne jucam cu ei. Eram plini de imaginaţie şi fantezie.
Ulterior, când am devenit ceva mai sociabil, am descoperit şi celelalte jocuri: cele cu mingea, de-a v-aţi ascunselea etc., însă nu mă atrăgeau prea mult, în schimb adoram jocurile în care se vorbea – „flori, fete sau băieţi”, „telefonul fără fir” etc.
