Nu sunt multe comedii cu adevărat memorabile, dar cu siguranţă sunt foarte mulţi cei care au apreciat serialul „Seinfeld”, printre care mă număr şi eu. Mă amuz mereu amintindu-mi că în discuţiile cu prietenii, eu eram singurul care îl găseam cel mai amuzant pe George, jucat de Jason Alexander. Toată lumea îl găsea mult mai amuzant pe Kramer, însă mie mi se părea că nu era tocmai la scară umană – prea mult dramatism. George însă era cât se poate de real. Simplul fapt că era mai tot timpul frustrat îl făcea probabil ceva mai respingător…
Din punct de vedere astrologic, eu unul asociez frustrările cu semnul Fecioarei. M-am amuzat teribil când am descoperit că Jason Alexander e aproape născut în acest semn. Tehnic vorbind, el are Soarele la 0 grade şi 8 secunde în Balanţă, exact la limita dintre Fecioară şi Balanţă. Nu mă îndoiesc că personalitatea sa are destule accente de Balanţă, însă personajul mai sus amintit este cu siguranţă Fecioară.
Am aflat la un moment dat o chestie foarte interesantă legată de vechii maeştri japonezi pictori – înainte de a semna o lucrare făcută cu o precizie aproapiată de perfecţiune, arucau o pată de culoare roşie aleatoriu. Motivul pentru ei era nevoia de comparaţie. Perfecţiunea nu are nici o valoare în comparaţie cu perfecţiunea.
Semnul Fecioarei şi perfecţiunea sunt indisociabile, însă citez „Sfera este perfectă, dar pământul nu e o sferă…Fecioara o dovedeşte”. Paradoxală la acest semn e totuşi asocierea dintre perfecţiune şi condescendenţă, sau ca să fiu mai puţin obscur, dintre autosuficienţă şi nevoia de a-i servi pe alţii. Nu cred că există o formă de a exprima mai bine frustrarea.
